Alex Icodin este o bogatie de artist, chiar daca lucreaza in publicitate de foarte multi ani. Am stat cu el la o poveste, sa-mi explice cum se beau desenele la cafea si mai ales cum simt privitorii, atunci cand tocmai ei sunt inspiratia pentru desene

interviu de Marian Costache / foto de Alex Busuioceanu

Stiu ca lucrezi mai tot timpul pentru branduri carora le faci identitatea sau packagingul, cand mai ai vreme sa desenezi?

Cand faci ce iti place iti gasesti timp. Trebuie sa recunosc sa ma impart intre doua „iubite” arta si design / branding la Open View studio. Nu ma obliga nimeni sa merg sa muncesc, imi place sa desenez si branduri si oameni. Incerc sa le combin si de multe ori desenele mele evadeaza din caiete sau tableta in diverse forme comerciale. Altfel, daca sunt obosit sau stresat, ma relaxez desenand fara un scop anume.  Am stive de caiete, daca imi rastorni rucsacul sar cel putin doua trei. Pantalonii mei sunt plini de markere, penite, creioane, carbuni. Nu stii cand ai nevoie de ele cand te cauta inspiratia.

Nu crezi ca dragostea e o tema perimata, de ce te-ai hotarat sa faci o expozitie pe tema asta?

Aveam multe desene din cafenea si intr-o zi mi-a propus Dan de la Milu cafe sa ii fac designul unei cafele, editie speciala de Valentine’s. Vazuse desenele mele puse si pe pagina de instagram. Am zis ca ar fi o idee buna sa umplem peretii cu indragostiti de cafea. Eu studiez de ceva vreme figurile oamenilor care intra la Milu, imi place ca pot sa ii desenez cu mintea sau chiar pe caiet fara sa ii deranjez. Sunt la intalnire, unii chiar la prima lor intalnire de dragoste. E greu de descris in cuvinte ce exprima chipurile lor, nu-i prea usor nici de desenat. Dar ma atrage si mi se par super expresivi. Nu doar cei indragostiti, mi-au pozat cu voie sau fara sa stie, ci si altii care aveau o relatie anume cu acest spatiu si cu ceasca de cafea in ritualul lor zilnic. Am norocul ca in aceasta microcomunitate oamenii sunt generosi si prietenosi, nu s-a deranjat nimeni sa fie „tras in creion” pe hartie.

Ce fel de comunitati aduna cafeneaua si de ce crezi ca e locul potrivit pentru o expozitie de arta?

Cafeneaua este un sambure pentru o microcomunitate. Un ecosistem frumos. Iar eu fac parte dintr-o generatie care nu mai vede arta ca un subiect de muzeu. Am vazut cum este intr-o galerie, acolo unde cumva se pune o distanta intre privitor si lucrare. Intr-o cafenea si mai ales in spatiul acesta, desenele se beau la o cafea. Si am fost curios sa vad cum relationeaza privitorii cu tablourile, unii dintre ei fiind chiar inspiratia pentru ele. Aceeasi curiozitate care ma misca sa fac ce imi place, m-a adus si in „sufrageria” lui Milu. Ii zic asa  pentru ca la el e ca si cum ai bea o cafea la el acasa, nu pare a fi spatiu comercial. E un experiment in derulare, inca studiez ce se intampla cu personajele desenate de mine acolo. Cred ca grupurile care se creeaza in jurul unui spatiu de genul asta au farmec si sunt desenabile. Au lipici si nu te simti singur niciodata. Cu atat mai mult de Valentines. (…)