Oamenii sunt cel mai de pret capital al unei companii. Cand spunem asta probabil cei mai multi dintre noi se gandesc la acea parte din personalul calificat, care vine cu inovatii, care face vanzari sau certifica intr-un fel productia. Ei bine, personal calificat, sa zicem white-collar, parca nu e chiar atat de greu de recrutat. Mult mai greu sunt de recrutat, insa, cei din categoria blue-collar. In acest interviu, Mirela Stere, Senior HR Director @ MACROMEX, ne ofera o radiografie a acestui fenomen, venita din partea celui mai important jucator, din categoria “frozen food”, din Romania, respectiv compania MACROMEX.
un interviu de Marian Costache din seria #reinventyourself #reinventyourbusiness
Care sunt greutatile pe care le intampinati in privinta fortei de munca, avand in vedere repartitia intre white-collar si blue-collar?
Cea mai mare provocare pe care o traversam in perioada actuala este aceea de a ne ocupa pozitiile din organigrama, mai ales pentru zona de blue-collar, pentru ca MACROMEX este un business destul de complex. Avem in aceeasi masura si organizatie de Vanzari & Marketing si parte de eCommerce dar si doua platforme logistice. Aici avem cea mai mare provocare in a gasi oameni, cu sau fara specializare, care sa doreasca sa munceasca in cele doua platforme logistice.
Proportia este undeva la 80%, in favoarea blue-collar, din pozitiile cautate, si pot sa vin cu un exemplu concret. In luna Decembrie am recrutat doi business controller-i si n-am avut nicio problema sa ocupam pozitiile, cu resurse directe, in mai putin de o luna. In timp ce pozitiile de blue-collar, pe langa faptul ca au un turnover foarte mare, si viata celor care vin sa ocupe pozitia, pe postul respectiv, e foarte scurta.
De multe ori candidatii se pierd intre punctul de interviu si Medicina Muncii, intre Medicina Muncii si depozite. Vin, stau o zi sau cateva ore si pleaca.
Lupta asta a voastra, de a gasi si pastra personal blue-collar, dateaza de cati ani? Pandemia a influentat-o in vreun fel?
Aceasta lipsa de personal, care sa lucreze in cele doua depozite, are o istorie in companie, depozitele noastre fiind depozite cu temperatura controlata, in speta oamenii trebuie sa lucreze la -24 de grade. Este chiar o bariera psihica, atunci cand abordam un candidat si afla aceasta informatie, ca mediul de lucru este la -24 de grade, si multi dintre ei nici macar nu vor sa vina sa vada despre ce e vorba.
Echipamentele cu care lucreaza sunt echipamente extrem de sofisticate, vorbim de foarte multe automatizari si vorbim de un echipament de lucru care rezista la -49 de grade. Totodata, programul oamenilor din depozit alterneaza cu pauze de reglare a temperaturii corporale, acestia pot consuma ceaiuri sau alte tipuri de bauturi calde. Au un vestiar foarte modern, in care echipamentele se pastreaza si sunt igienizate periodic. Totusi avem aceasta bariera.
N-as putea spune ca pandemia a afectat intr-un mod negativ recrutarea de blue-collar-i, cumva trendul s-a pastrat. Este acelasi mostenit din 2010 – 2015. Mai degraba migratia fortei de munca a afectat recrutarea de blue-collar, decat pandemia.
Cand spui migratie, te referi la plecarea categoriilor de personal de tip blue-collar in Europa de Vest?
Daca vorbim de cele doua depozite, mai ales colegii care lucreaza in Campia Turzii si candidatii prefera sa lucreze chiar si pentru scurte perioade in Vest, sa se-ntoarca in tara, sa efectueze diverse munci agricole, in restul anului, si doar in mod exceptional sa fie angajati undeva, cu contract de munca.
Este un trend pe care l-am observat si la un moment dat am facut chiar un studiu al zonei, pentru ca nu intelegeam ce este diferit. In timp ce la depozitul din Ilfov, la vremea aceea nu aveam probleme atat de mari in a gasi candidati, la Campia Turzii aveam o problema foarte-foarte mare. Si ma refer undeva la 2014 – 2015.
Cum se desprinde profilul oamenilor pe care-i cautati atat de mult, descrisi sub titulatura de blue-collar?
M-a interesat in mod special ce-as putea face, pentru a ajunge la acest tip de candidati. Cu ani in urma am identificat comportamentul lor ca fiind similar cu cel al specialistilor in IT. Ei nu cauta in mod activ, trebuie sa le starnesti interesul cu o oferta speciala, si sa ajungi la ei prin diverse canale.
Pot sa spun ca am incercat cam tot ce se putea, pe vremea aceea. Site-urile de recrutare clasice nu mai functionau. Acest tip de candidati nu-l gasim nici pe BestJobs, nici pe eJobs, in schimb il gasim pe site-uri de genul OLX sau lajumate.ro. Am incercat inclusiv spoturi pe radio, este un efort foarte mare sa ajungi la acesti oameni. Pagina de Facebook functioneaza foarte bine, pentru a le atrage atentia. Si pentru ca dupa atatia ani, de maturitate ai companiei, ne-am dat seama ca, in timp ce brandurile MACROMEX sunt foarte cunoscute, nu exista insa o pozitionare a brandului de angajator, suntem intr-o campanie de construire a acestuia. In acest demers, a trebuit sa profilam foarte-foarte bine tipul de persona, careia ne adresam cu aceasta campanie de comunicare. (…)
Articolul integral aici.